Când o baterie se descarcă, plumbul și dioxidul de plumb, care sunt materialele active pe plăcile bateriei, reacționează cu acidul sulfuric din electrolit pentru a genera curent electric. Se produce o formă amorfă, fin divizată, de sulfat de plumb. În timpul încărcării, sulfatul amorf de plumb este ușor convertit înapoi în plumb, dioxid de plumb și acid sulfuric, în esență readucând bateria la starea sa anterioară.
Dacă o baterie nu este complet reîncărcată la scurt timp după o descărcare profundă, sulfatul de plumb se va cristaliza. Aceste cristale mari înfundă porii masei active și acoperă suprafața plăcii astfel încât încărcarea să devină imposibilă. Rezultatul sulfatării este pierderea permanentă a capacității. Materialul activ sulfatat al plăcii pozitive este adesea de culoare deschisă. O caracteristică tipică este banda de sulfat la o treime din înălțimea plăcilor (vezi foto).
Pe măsură ce sulfarea continuă, masa activă poate fi presată din rețea atât de puternic, încât rețelele se vor îndoi! Încărcarea unei baterii sulfatate poate provoca formarea de dendrite la placa negativă. Aceste cristale ascuțite, în formă de ac, pot scurtcircuita plăcile pozitive și negative.