Dezvoltarea unei
baterii care nu poate scurge electroliți în caz de
deteriorare sau cădere a început cu puțin înainte de cel
de-al doilea război mondial în Germania. În 1957, Otto Jache, în numele
fabricii de baterii Sonnenschein, a brevetat brevetul pentru un electrolit
imobilizat prin adăugarea de dioxid de siliciu. Electrolitul este astfel legat
într-o masă asemănătoare gelului care corespunde în consistență cu
vaselina.
Bateriile cu gel pot fi fabricate atât în plăci
plate, cât și în plăci tubulare. Bateriile cu gel cu plăci
plate sunt echipate cu separatoare din PVC microporos, care oferă o
bună protecție împotriva defectării solului, dar în
detrimentul rezistenței interne. Adăugarea de acid
fosforic la electrolit crește puterea ciclică, dar
în detrimentul unei pierderi inițiale de capacitate de
aproximativ 15%, care numai după aproximativ 20 de cicluri
respectiv un an de serviciu plutitor a fost completat.
Descărcare-profundă?
Mulți văd automat o baterie cu gel ca o baterie cu descărcare
profundă, potrivită pentru aplicații ciclice grele. Nu
este neapărat cazul. La fel ca în cazul bateriilor „umede” de
plumb-acid, puterea de ciclu este determinată de construcția plăcilor,
nu de legarea electrolitului în vreun fel. Bateriile cu gel Sonnenschein
sunt disponibile în mai multe versiuni: Dryfit Start, Dryfit Sportline
(semitracțiune și recreere) și GF-Y (Dryfit A500 Cyclic)
pentru utilizare ciclică. Seriile A200, A400 etc. sunt proiectate pentru uz staționar.